Fabula 3p4935

2014 REFERAT

Nume si prenume:

CAFELUTE LAURENTIU

FABULA- DEFINITIE SI EXEMPLE

Page 2 of 6

DEFINITIE: Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, obiectelor sau fenomenelor, care intruchipeaza anumite tipuri umane criticate de autor. Fabulele au aparut inca din secolul al VII-lea i.Hr. in India, fiind preluate apoi in Mesopotamia si Grecia. Trasaturi: 

apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza;



de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cu dialogul: personajele se prezinta singure;



evidentierea principalelor figuri de stil utilizate (personificarea si alegoria);



evidentierea tipurilor umane satirizate de autor- fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman, avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu;



existenta moralei ( explicita sau implicita)- satirizează defecte general-umane cu scopul de a le corecta;



textul fabulei este alcătuit, de regulă, din două secvențe: prima conține întâmplarea propriu-zisă (prezentată prin alegorie), iar cea de-a doua cuprinde morala (în ultimele versuri). Totuși, nu întotdeauna morala este formulată explicit;



de obicei, dialogul este modul de expunere predominant, ceea ce imprimă întâmplărilor un ritm alert;



locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se pot petrece oriunde si oricand;



animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea cat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza: furnica — omul harnic; greierele — omul lenes; vulpea — omul siret; lupul — omul lacom; boul — omul prost; catelul — omul fricos; magarul — omul incapatanat etc.;



limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor.

Page 3 of 6

A) Reprezentanti de seama ai fabulei in literatura universala: Aesop; Vishnu Sarma; Bidpai; Syntipas; Gaius Julius Hyginus; Phaedrus; Walter of England; Marie de ; Berechiah haNakdan; Robert Henryson; Biernat of Lublin; Jean de La Fontaine; Bernard de Mandeville; John Gay; Ignacy Krasicki; Dositej Obradović; Félix María de Samaniego; Tomás de Iriarte; Jean-Pierre Claris de Florian; Ivan Krylov B)  FABULA GRECEASCA- Esop Esop, sau Aesop, supranumit parintele fabulei, a trait cu aproximatie intre anii 620 si 560 inainte de Hristos. Fabulele lui Esop continua pana in zilele noastre sa ilustreze lectii morale si subiecte adeseori folosite in poeziile, filmele, piesele de teatru si desenele animate destinate copiilor, dar si adultilor. 

Măgarul şi stăpânii săi

Un măgar avea drept stăpân un agricultor. Munca la câmp i se păru grea, iar mâncarea puţină, aşa că îi ceru lui Zeus să îi schimbe stăpânul. Zeus îi îndeplini ruga şi măgarul ajunse la un cărăuş. Poverile erau grele, drumurile lungi şi măgarului i-a fost şi mai greu. L-a rugat din nou pe Zeus să îi schimbe stăpânul. Zeus i-a spus că e ultima oară când îi îndeplineşte dorinţa. Măgarul a ajuns la un tăbăcar care îl bătea. Gemând, măgarul se gândi că a ajuns şi mai rău, la unul care îi tăbăceşte pielea şi acum şi i-o va tăbăci şi după ce va muri. Morala: Cine e nemulţumit într-un loc, greu îşi va găsi mulţumirea în altele. 

Băiatul care cerea ajutor

Un băiat se scălda în apele unui râu. La un moment dat nu mai putu să înoate în apele învolburate. Pe mal trecea un drumeţ. Băiatul strigă după ajutor. Drumeţul începu să îl sfătuiască să nu se mai scalde într-o apă aşa de furioasă. Băiatul îi spuse drumeţului întâi să îl ajute să iasă la mal, apoi îi va asculta sfaturile. Morala: Sfatul fără ajutor este nefolositor. 

Esop şi ospăţul

Stăpânul îi ceru lui Esop să pregătescă pentru un ospăţ cele mai bune mâncăruri. Esop folosi pentru pregătirea tuturor felurilor numai carne de limbă, de vită şi de păsări. Stăpânul se înfurie şi îi aminti că i-a cerut să pregătească ce e mai bun. Esop răspunse că nimic nu e mai bun ca limba, caci rosteşte laude şi vorbe frumoase, versuri şi cântece care îi desfată pe ascultători. Nemaiavând ce spune, stăpânul îi ceru ca, pentru ospăţul de a doua zi, să pregătească cele mai rele mâncăruri. Esop pregăti toate felurile tot din limbă. Furios, stăpânul îi spuse că abia zisese că limba e cel mai bun

Page 4 of 6

lucru. Esop răspunse că limba e şi cel mai rău lucru, căci cu ea se rostesc minciuni şi vorbe grele. Stăpânul râse, îi dădu dreptate şi îl iertă. Morala: Fiecare lucru are şi părţi bune şi părţi rele.

 FABULA PE TERITORIU LATIN- Fedru Al doilea nume ilustru în istoria fabulei, latinul Fedru (secolul I e.n.) versifică 92 de fabule şi pune în circulaţie o nouă colecţie intitulată Aesopi Fabulae. Până la Fedru când începe seria fabuliştilor a căror existenţă nu poate fi pusă sub semnul întrebării, fabula mai fusese abordată incidental de Lucilius şi Horaţiu. Iar după Fedru, un fabulist ce câştigă prestigiu este Avianus (secolul IV e.n.). În fabulele lui Fedru personajele se reţin prin semnificaţia lor alegorică, la fel ca în cazul personajelor esopiene, doar că fabulistul latin nu reuşeşte să înlăture întotdeauna discordanţele dintre idee şi personaj. Fedru gândeşte fabula prin abstracţiuni. Tehnica esopică lineară e îmbogăţită în naraţiunea lui Fedru, fabulistul latin selectează amănuntul, răstoarnă topica vădind certe intenţii estetice, îmbină naraţia cu dialogul, face adesea popasuri psihologice, alcătuieşte scenete vii utilizând savant verbul, apropiind succesiv acţiunea.  Lupul şi mielul, Lupus et agnus Denotă şi totodată conotează indignarea resimţită de poet faţă de lipsa de scrupule şi de omenie, mila încercată faţă de oprimatul lipsit de apărare şi naiv.

 FABULA IN CLASICISMUL Z- Jean de la Fontaine Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry, Franţa - d. 13 aprilie 1695, Paris) a fost un poet z din perioada clasică, moralist, dramaturg, libretist şi romancier z. La Fontaine este consacrat pentru fabulele pe care le-a scris. 

Corbul şi vulpea

Partea narativă, unde ni se prezintă un corb ţanţoş, mândru, stând pe un ram, ce purta în plisc o bucată de caş înmiresmat. Cumătra vulpe, atrasă de mirosul caşului, începe a-l linguşi pe corb cu scopul de a-şi însuşi bucata de caş. Morala, reiese din versurile: "-Linguşi-nu ştiai se pare/ -Trăiesc pe seama cui le dă crezare."

Page 5 of 6

Personajele acestei fabule sunt animale sălbatice, care reprezintă tipologii diferite de oameni: vulpea -omul şiret, linguşitor iar corbul-omul credul, naiv, infatuat, îngâmfat. Întrucât personajele sunt necuvântătoare şi sunt înzestrate cu calităti (defecte omeneşti), figura de bază este personificarea.

B) Reprezentanti de seama ai fabulei in literatura romana: Anton Pann; Alecu Donici; Gh. Sion; George Topârceanu; Tudor Arghezi; Grigore Alexandrescu

 FABULA IN LITERATURA ROMANA- Grigore Alexandrescu Grigore Alexandrescu (1880-1885) a fost un poet şi renumit fabulist român. Este considerat de către mulţi ca fiind ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne drept moştenire vreo 40 de fabule, în care adevărul e adesea mascat, din cauza cenzurii autorităţilor. Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat epistola, meditaţia şi satira ca specii literare autonome în literatura română. 

Cainele si magarul

In aceasta fabula un caine mergand mahnit pe o carare se intalni cu magarul, care il intreaba dupa parerea lui ca ce ii sa intamplat, de parca la "plouat", cainele ii raspunde ca nu mai este in slujba leului pentru ca la parasit si altul nu crede ca vai ma gasii.Magarul il sustine si ii spune "Numai de-atât te plangi?", stapanul era in fata sa si numai el fagaduia, pentru ca cainele nu isi va face griji, spuse magarul, sustinand ca e greu sa fi supus la un tiran, avand treaba de magar. 

Sarlatanul si Bolnavul

Fabula sarlatanul si bolnavul este prezentata o mare excrocherie a doctorului care vorbind cu bolnavul ii spuse niste morale nesimnificative, dupa care la dat cu o alifie, si la legat la ochi si a spus ca o saptamana fa sta legat , vazand pe masa un rubin , posibil o avere parinteasca, il luase si plecase.In toate zilele in care venise sa verifice , sarlatanul luase toate bogatiile din casa bolnavului, dupa acestea cand "tratamentul" se sfarsise, ii luase legatoare de la ochi si bolnavul spuse"Atât numai pot să zic / Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic" refesinduse la bogatiile sale. 

Uliul si gainile

Ion prinse un uliu, si-l lega afara langa cotet afara,gainile speriate nu au avut cuvajul sa mearga mai aproape sa se sfatuiasca cu el,dar dupa un timp acestea facuse acest lucru si vorbisera cu acesta, le spuse ca se simte nenorocit, pentru vizita aceasta, dar ii for da de ajutor ca sa le fie gainilor ca si aparator de vulpi si alti rapitori.Pana la urma il eliberase dar acesta rapise o gaina, dupa doua, dupa trei , dupa aceea cate vrei, gainile erau foarte suparate ca lau eliberat, si uliul insa se credea cel mai inalt si sloboz pentru asta.Gainile si-au dat seama ca ulii sunt cinstiti numai cand sunt nenorociti.

Page 6 of 6

*** La mai toti fabulistii, morala este la sfârsit în încheierea fabulei. Exceptie face fabulistul latin Fedru, în scrierile caruia gasim, în cele mai multe cazuri, morala pusa la început, sub forma de introducere sau chiar, si la început, si la sfârsit, la aceeasi fabula. Concentrata, adesea pâna la doua versuri gnomice, morala fabulei se apropie de proverb sau de maxima populara. Caracterul moralizator constituie atributul esential al fabulei, drept care fabula ca specie litarara a si fost trecuta în tratatele si contributiile de istorie si teorie literara la genul literaturii didactice.