Cateva Cazuri In Care Se Foloseste Virgula 1n732v

Cateva cazuri in care se foloseste virgula: - inainte de o conjunctie adversativa ( dar, iar, ci) - inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca) - inaintea unei circumstantiale de cauza: Nu a ajuns la timp, pentru ca ... - inaintea unei propozitii consecutive: A mancat atata de mult, incat nu mai putea sa se miste - pentru a desparti o propozitie concesiva de restul frazei: Chiar daca / Desi / Cu toate ca stia raspunsul, el refuza sa vorbeasca. - pentru a desparti o conditionala de restul frazei: Daca nu risti, nu castigi. - pentru a desparti o propozitie incidenta de restul frazei: Copiii, spunea cineva, se nasc toti cu ochii albastri. - pentru a desparti o apozitie de restul propozitiei: Mihai, fiul lui Cristi Maftei, are 9 ani. - dupa un substantiv in cazul vocativ: Dana, vino aici! - dupa o interjectie: Vai, iar am uitat banii acasa. - inaintea pronumelui relativ "care", atunci cand acesta este folosit pentru a adauga o informatie suplimentara: Copilul, care pana atunci statuse linistit, incepu sa dea semne de nerabdare. Cazuri in care nu se foloseste virgula: - inaintea pronumelui relativ "care", atunci cand acesta este folosit pentru a oferi o informatie relevanta: Elevii care nu poarta uniforma nu vor fi primiti in scoala. - inaintea unei conjunctii copulative: Nu am mancat si nici nu am baut nimic toata ziua - nu se despart prin virgula subiectul si predicatul - nu se despart predicatul si complementul direct sau indirect

VIRGULA Virgula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie înc a d r u l p r o p o z i ţ i e i . V i r g u l a a r a t ă f e l u l î n c a r e f r a z a ş i p r o p o z i ţ i a s e d e s p a r t î n e l e m e n t e l e l o r constitutive, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este funcţia gramaticală a virgulei.În legătură cu funcţia gramaticală se pot da reguli precise. Ele arată când este obligatorie şicând nu este îngăduită folosirea virgulei. Aceste reguli se bazează pe felul în care se înlănţuie logicideile în succesiunea lor. De aceea, între modurile de folosire a virgulei în limbi diferite nu existădeosebiri esenţiale.Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii saufraze. În felul acesta virgula, alături de alte semne de punctuaţie, serveşte la redarea grafică aritmului vorbirii şi a intonaţiei.Virgula se foloseşte pentru a reda grafic pauzele scurte, ori de cate ori marcarea lor este considerată necesară de către autor. În vorbire, asemenea pauze sunt folosite în mod intenţionat îndouă situaţii: a) pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care formează unităţi deînţeles şi a le despărţi, în felul acesta, de restul frazei sau al propoziţiei;

b) pentru a atrage atenţia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despărţirea lor derestul frazei. ÎN PROPOZIŢIESE PUNE VIRGULA: 1. în locul unui verb (predicativ sau auxiliar) omis prin elipsă, se poate pune virgulă: Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul decaligrafie[,] scris de mână. (Caragiale)2. între părţi de propoziţie de acelaşi fel, când nu sunt legate prin şi copulativ ori prin sau . a) Subiecte: Chipul rumeni[,] gura fragedă[,] apele ochilor şi focul părului spuneau atâta frumuseţe cutezătoare şi iritantă. b) Nume predicative: Era înaltă, suplă, graţioasă în mişcări. c) Atribute de acelaşi fel (substantivale, adjectiva1e, pronominale, verbale, adverbiale): Ascundeam în mine o viaţă, străină celorlalţi[,] blândă[,] frumoasă[,] neînţeleasă. d) Complemente de acelaşi fel (directe, indirecte, de agent sau circumstanţiale de acelaşifel): Danţul[,] muzica[,] pădurea[,]/Pe acestea le-ndrăgii. (Eminescu) Ieşea în paneraşul ei cu doicai la arat[,] la secerat[,] la maşină. (Sadoveanu)3. între un substantiv şi o apoziţie explicativă. Dacă după apoziţie urmează altă parte de propoziţie, apoziţia se încadrează între virgule: Zeus[,] feciorul lui Cronos[,] făcu semn din sprânceană că primeşte. (Odobescu)4. între construcţiile gerunziale şi participiale aşezate la începutul frazei şi restul acesteia,indiferent de funcţia sintactică pe care o au: Fiind mediocru şi ca învăţătură şi ca inteligenţă[,] n-a putut să izbutească. (Galaction) Ajuns calfă la găitănărie[,] vorbea frumos şi cu patimă în mijlocul tovarăşilor săi. (Delavrancea)5. înainte şi după complementele circumstanţiale aşezate între subiect (însoţit sau nu dedeterminări) şi predicat, dar numai când subiectul e aşezat înainte de predicat: Povestea bătrână[,]în măreţia codrului[,] aduce înfiorări pe chipurile lor trudite. (Sadoveanu) Grigore[,] abia stăpânindu-şi revolta[,] întrerupse vehement pe arendaş. (Rebreanu) Măria şi Ioana, înainte deaflarea rezultatului final, nu păreau a fi prea optimiste. ExcepţieDacă subiectul e aşezat după predicat, complementele circumslanţiale se intercalează întrevirgule numai când autorul vrea să atrag atenţia asupra lor: S-au urcat pe spinările noastre câţiva. (Stancu) A ars repede curtea boierească. (Stancu) A venit[,] pe neaşteptate[,] toamna.

6. înainte şi după un complement circumstanţial aşezat înainte de locul pe care îl ocupă înordinea normală a complementelor. Această schimbare de topică are rolul de a atrage atenţia în moddeosebit asupra acestui complement circumstanţial. De pildă: Acesta e autorul pe care l-ai citit[,]cu atâta nevinovată primăvară sufletească[,] acum câţiva ani? (Galaction)spre deosebire de: Şedeam ziua şi noaptea lungit moale pe covoare. (Odobescu) 1 7. înainte şi după cuvintele şi construcţiile cu topica schimbată sau incidente: Şi iată cum[,] mulţumită atotputerniciei făcătoare de minuni, prosopului meu[,] ieşii din o neaşteptată şi grea încurcătură. (Hogaş) Subt influenţele mahometane şi veneţiane şi chiar[,] poate[,] sub clima...nordică. (Odobescu)8 . d u p ă a d v e r b e l e d e a f i r m a ţ i e ş i d e n e g a ţ i e c â n d a c e s t e a s u n t e c h i v a l e n t e a l e u n e i propoziţii: Desigur[,] e amorezat. (Delavrancea) Da[,] fac mărturisire... (Caragiale) Nu[,]nu mai fac. (Caragiale)ExcepţieDacă după un adverb din această categorie urmează o propoziţii subiectivă introdusă prin că , folosirea virgulei nu mai este îngăduită: Desigur că normele sunt o adaptare a speciei, au de scop, în ultim analiză, să prezerve viaţa în lungime. (Ibrăileanu)9. înainte şi după substantivele în cazul vocativ: Cucoane Matei[,] dumneata nu ştii cine-icuconiţa care a trecut. (Sadoveanu) Am trei copii[,] Costică! (Caragiale)10. înainte şi după conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare , aşezate îninteriorul unei propoziţii, se pun între virgule: Sâmbătă[,] aşadar[,] de la amiazi, amândouă acestedoamne încep şa se pregătească de plecare. (Caragiale) La ea[,] aşadar[,] nu poate fi deloc vorbade neprevăzut, de discontinuitate. (Ibrăileanu) Trebuie[,] prin urmare[,] prealabil să fiu informat despre ce fel de vreme e pe la dv. (Caraglale)11. se despart prin virgulă de restul frazei interjecţiile: Ei[,] ce veste ne mai aduci de pe latârg? (Creangă) Ha[,] ce este?... S-a întâmplat ceva? (Delavrancea)

NU SE DESPART PRIN VIRGULĂ 1. părţile de propoziţie de acelaşi fel când sunt legate prin si copulativ ori prin sau : Câte-u n v â r t e j d e a e r s e r ă s u c e a p e s t r a d ă , f u r â n d praful, ridicându-l şi aruncându-1 pe trotuare. (Rebreanu) Nu mai ţin minte care şcoli sau care şcoală filozofică din vechime se întreba şi discutadacă femeia are sau nu un suflet. (Galaction) Excepţie Se despart prin virgulă părţile de propoziţie de acelaşi fel când sunt legate prin şi adverbial.2. subiectul de predicat: Manoilă se uita la gura ei cu iraţie. Câinele care latră numuşcă . 3. complementele directe şi indirecte aşezate după predicat: El a măritat pe fiică-sa după un om bun şi harnic. (Creangă) Se duce acasă şi-şi spune nevestii tot amarul. (Sadoveanu)4. predicatul şi complementul circumstanţial aşezat după el: Animalul se apropiase fără zgomot de noi şi făcuse ocolul stânei. (Sadoveanu)5. conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi , aşezate în interiorul unei propoziţii: Din partea însă a familiei domneşti, Cantacuzenul întâmpină o mult mai vie împotrivire. (Odobescu) Numai în cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără însă c a n i m e n i s ă bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri şi clarităţi. (Galaction) Era deci încă o dată nevoiede un spirit critic.

(Ibrăileanu) Şi vezi, eu totuşi am venit. (Rebreanu) 2 ÎN FRAZĂCOORDONAREA Se pune virgulă :1. între propoziţiile coordonate juxtapuse, fie că sunt, fie că nu sunt determinate de alte propoziţii: Mi-ai făcut un bine[,] ţi l-am făcut şi eu. (Eminescu) Ca să ajungi scriitor[,] ca să te impui opiniei publice... îţi trebuie un singur lucru. (Galaction) S-a sculat binişor[,] a strâns câtă drojdie se mai găsea pe fundul lăzii[,] s-a dat jos la grajd. (Caragiale) 2. între propoziţiile coordonate de orice fel:a) propoziţiile copulative, când sunt legate prin nici, nu numai, ci şi : Nu caut vorbe pe ales[,]/Nici ştiu cum aş începe. (Eminescu ) b) propoziţiile coordonate adversative: Tata a jucat... degetele mâinii stângi[,] iar Nae Cheorghidiuclătinat din cap. (Camil Petrescu) I se părea că nu fuge[,] ci cade din înaltul ceriului. (Eminescu) Aduse mai întâi pe popa Năstase[,] dar iute îl schimbă. (Hogaş) Boii ură[,] şi caii mănâncă;Care va să zică să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspiraţii, cu comploturi şiasasinaturi[,] şi eu să stau mâinile în şolduri. Caragiale c) propoziţiile coordonate disjunctive, când încep amândouă cu ba, când, fie, ori sau sau :

Nu ştiu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat[,] ori cumătrul a strănutat. (Creangă) Sau că strada aceea nu maieste[,] sau că amintirea mea a strămutat într-o lume ireală. (Galaction) d) Înainte de o coordonată conclusivă: Isprăvnicelul... se alegea totdeauna printre fruntaşii salului[,]aşa că niciodată nu era târgoveţ . (Macedonski) NU se pune virgulă :1. între propoziţiile Coordonate legate prin şi copulativ ori prin sau nu despart prin virgulă: Turcul se apropie tacticos, descăleca de pe cal şi lăsă frâul în mâinile ciobanului. ( Galaction ) Spuie-ţi morţii din mormânt De sunt eu om sau nu sunt . (Alecsandri) Excepţie: în stilul narativ se întâlnesc grupuri de mai multe propoziţii coordonate care încep toate cu şi copulativ. În asemenea cazuri se foloseşte virgula: Şi de drag te-aş semăna[,] Şi cu drag te-aş secera[,] Şi te-aş face stog în prag[,] Şi te-aş îmblăti cu drag[,] Şi te-aş cerne prin sprâncene[,] Şi te-aş frământa-n inele[,] Şi te-aş da inimei mele. SUBORDONAREA1. Propoziţiile subiective şi predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferentde locul lor faţă de regentă: Nici vorbă că ar râde cine i-ar şti aceste gânduri. (Macedonski) Ce simţea era că...va intra într-un necunoscut prăpăstios. (Macedonski) 2. Propoziţia atributivă .a)Atributiva explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină: Mesrur a dus pe Abu-Hasan într-altă odaie[,] unde aşteptau o droaie de cântăreţe. (Caragiale) b)Atributiva determinativă (neizolată) nu se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îldetermină:

El putea să fie asemănat şi cu un om care ar fi primit o zdravănă lovitură în creştetul capului. (Macedonski) Într-un saltar, acolo mai avem nişte chei pe care le-aş fi putut întrebuinţa . (Sadoveanu) Regula se aplică şi când propoziţia determină un grup de cuvinte (substantiv + atribut): ...Genele răsfrânte li s-au albit de pulberea măruntă din bolovanii de piatră în care izbesc de dimineaţă până seara. (Delavrancea) 3. Propoziţiile completive directe şi indirecte se despart, de obicei, prin virgulă când suntaşezate înaintea regentei: Ce ştiu[,] nu vreau să ţin secret.( Coşbuc) Cui e obişnuit cu mersul trenurilor[,] o oprireîn afară de cele prevăzute în itinerare îi dă de gândit. (Caragiale) Completivele directe şi indirecte aşezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta: D. Georgescu nu ia seama că muzica a plecat. (Caraglale ) 4. Propoziţia circumstanţială de loc se desparte prin virgulă când e aşezată înaintea regentei şi când nu se insistă în mod deosebit asupra ei: Când a început iapa a fugi, unde pica nuca[,] pica şi din Talpa Iadului bucăţica. (Creangă) Aşezată după regentă, ea nu se desparte prin virgulă: Ştiinţa sfârşeşte acolo unde născocirea începe. (Macedonski) 5. Propoziţia circumstanţială de timp aşezată înaintea regenţei se desparte prin virgulăc â n d n u s e i n s i s t ă î n m o d d e o s e b i t asupra ei: Când îmi coborâi ochii[,] părintele Panlelimon zâmbea. (Sadoveanu)3 Când vreau eu o să vin (subînţeles: nu când vrei tu). Aşezată după regentă, ea nu se desparte prin virgulă: Frica i se risipi când îi văzu aşa ,înspăimântător de trişti şi singuri. (Sadoveanu) Când propoziţia temporală e aşezată după o regentă care cuprinde un c o m p l e m e n t circumstanţial sau o propoziţie circumstanţială, ea se desparte prin virgulă: Nevasta a murit de mult[,] de pe când eram om teafăr. (Sadoveanu) L-am observat de departe[,] pe când eram în dreptul cofetăriei. (Sadoveanu )

5. Propoziţia cauzală se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul pe care îlare în frază: Fiindcă ziua aceea era cea din urmă zi de târg[,] viaţa care se zbătuse în Râureni atâtea zile sereadunase îndârjită. (Galaction) La toată lumea plăcea[,] fiindcă era om deştept şi blând. (Caragiale) Excepţie : Dacă însă prin formularea cauzalei autorul ţine să arate că ea exprimă singuracauză (sau singurele cauze) care justifică acţiunea din regentă, cauzala nu se mai desparte prinvirgulă, indiferent de locul ei faţă de regentă: Te cert atât de aspru pentru că n-ai învăţat (subînţeles: nu pentrucă nu ştii sau pentru alt motiv); Pentru că n-ai învăţat te cert (subînţeles: nu pentru alt motiv). 6. Propoziţia finală se desparte, de obicei, de regentă prin virgulă, când se află înaintea acesteia: Ca să ajungem la epoca instituirii ei[,] trebuie să suim până aproape de leagănul bisericii. (Caragiale) După regentă, propoziţia finală se desparte prin virgulă numai când vrem să subliniem căea nu-i un element esenţial în frază: Se duce drept la frale-său[,] ca să-i ducă bucuria. (Creangă)Propoziţiile finale introduse prin conjuncţia de nu se despart prin virgulă: În toate zilele seducea el la un puţ de aducea apă pentru casă. (Ispirescu) 7. Propoziţia circumstanţială de mod se desparte prin virgulă când e aşezată înaintea propoziţiei regente şi când nu se insistă în mod deosebit asupra ei: F ă r ă s ă s e t u r b u r e c â t d e c â t d e neajunsuri[,] Pândele călca întâia vară pe calea cunoştinţelor înalte. (Macedonski) Ca şi cum ar li lunecat înadins pelângă punctul meu de întrebare[,] s e aplecă în mod foarte firesc. (Hogaş) Cum ai vrut tu s-a întâmplat (subînţeles: nu cum am vrut eu). După regentă, propoziţia modală se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei: Copacii Cişmigiului, cât şi casele de pe uliţele din vale, spărgea întunericul cu înfăţişarea lor[,] după cum bătea vântul. (Macedonski) 8. Propoziţiile consecutive se despart, în genere, prin virgule de regentă: Încep a i se încurcacărările[,] încât nu se mai pricepe... încotro să apuce. (Creangă) I-oi face eu cumătrului una[,] de şi-a muşca labele. (Creangă)

Aşezate imediat după predicatul regentei, consecutivele introduse prin de nu se despart prin virgulă: Cloncănirile deznădăjduite ale cloştelor răsunau de luau auzul. (Macedonski) 9. Propoziţiile concesive , aşezate înainte sau după regentă, se despart întotdeauna prin virgulă: Cu toate că întunericul s-a lăsat deplini[,] domnişoara vede. (Sadoveanu) Cetatea n-avem gând să i-o dămcu una cu două[,] măcar că nu sunt în ea nici averi , nici merinde. (Negruzzi) 10. Propoziţiile condiţionale , când nu se insistă în mod deosebit asupra lor, se despart prin virgulă: Dacă ar fi fost după Georgescu[,] nici Virgiliu, nici Horaţiu n-ar fi fost în facultate. (Caragiale) Aş fiajuns cu înghiţitul la capătul celălalt al năfrămii[,] dacă nu îmi oprea la timp măruntul meu călugăr. (Hogaş) 11. Propoziţiile opoziţionale şi cumulative se despart prin virgula de regenta lor: Află că fiul se îndeletniceşte cu mofturi[,] în loc să înveţe carte. (Caragiale) Pe lângă că era curaţi[,] apoi obişnuia să seîmbrace foarte elegant. (Caragiale) 12. Propoziţiile de orice fel, intercalate în propoziţia regentă, se despart prin virgule: În cap mergeau[,] ca să deschidă drumul[,] dorobanţii cu gârbace. (Dobescu) [finală]; Căpitanul era înduioşat şi simţea că[,] dacă ar deschide gura[,] l-ar năpădi plânsul. (Rebreanu)[condiţională]. Considerate incidente, propoziţiile intercalate într-o frază sau într-o propoziţie redată învorbire directă (sau care urmează unei astfel de fraze sau propoziţii) se pun între virgule sau linii de pauză: –Ia citeşte-mi-o şi mie[,] zise Grigoriţă cum stătea cu faţa-n sus şi căsca[,] să văd ce prostie ai scris. (Hogaş) – Am să-1 trimet[,] răspunse ea scurt. (Hogaş) Iar pe la capătul albiuţei am găsit câteva rubiele. puse de turcii[,] se vede[,] la capul copilei. (Creangă) 13. Propoziţiile completive de agent , în general, nu se despart prin virgulă de regenta lor:

Am procedat, mai întâi, la examinarea resturilor de limbă tracă şi iliră, insistând asupra precauţiunilor ce trebuie luate de cine operează cu elemente de limbă nesigure. (Al. Rosetti, Istoria limbii române ) 14. Propoziţiile instrumentale, sociative, de excepţie şi predicative suplimentare , îngeneral, nu se despart prin virgulă de regenta lor: Cu ce arde acolo ştiu c-ar fi trăit boiereşte un an de zile tot satul. (Rebreanu) Fugeau toţi în toate părţile cu ce apuca a lua. (Ghica) N-a stat mult la gânduri spre a vedea că altanu-i mai rămâne decât să spele degrabă putina . (Caragiale) Ipate se trezeşte într-o zi cu socru-său că vine şi-1 cheamă 4 la nunta unui frate al femeii sale. (Creangă)